26/08/2026
Una poesia dedicata ai fichi d'India di Calamigna scritta dalla calamignara Angela Campanella, alla quale rendiamo il nostro grazie per l'immensa generosità.
“A Ficurina Calamignara”
Opuntia ficus indica
stu nuomu suona stranu
ma ficurina nuatri la chiamamu.
Di la Grecia stu nomu deriva
ma dopu la scoperta di l'America a nui arriva.
Si inchiu Calamigna di sta pala,
San Pantaleo, Faura, Rieddina, Pitrusu e fino a dopu a Scala.
E quannu fuora paisi li vinnianu
di "Calamigna sunnu l'abbanniavanu".
Si a iddi t'avvicini profumu nun senti,
ma si unni sa cogghiri ti spini finu ai denti.
Di sta pianta non si ietta niente,
cà, li pali si pizzianu all'animali,
ma fritti senza spini li mancianu i Messicani.
I sciuri siccati e ugghiuti p'arrifriscari l'intestinu,
ancora meglio si si vivunu di matinu.
Quannu la prima vuota pi rabbia o pi vendetta
fustivu ittati n'terra, vi chiamastivu “scuzzulati”
e divintastivu frutti prelibati.
Si cugghievanu prestu di matina
e la valata d'ogni balcuni era sempri china.
Na tutti i casi abbunanti si manciavanu
e i piatti d'ogni coluri s'adurnavanu,
virdi, russi e gialli,
ma i chiù sapurusi eranu i sanguinelli.
Pani di casa e ficurini si manciavanu
e tanti malatii s'alluntanavanu,
ma ogni tantu cocchi rischiu u pruvucavanu.
Sti frutti particolari a tutti i banni li puonnu cultivari,
sagri e fiesti ni puonni fari,
ma lu sucu e sapuri chi hannu i ficurini “calamignari”,
nuddi li può cupiari.
A nuatri n'insignaru e a tutti ricurdamu
ca si ficurini duci vuliti manciari,
n'ta tridicina di Sant'Antuninu l'aviti a scuzzulari
e a CALAMIGNA l'aviti accattari.
Poesia: Angela Campanella
Voce: Salvo Abruscato
Video: Gianfranco Marascia