Bunătățile bunicii

Bunica mea, pe care o chema Catinca, era cunoscută în toată regiunea pentru mâncarea ei. Nu doar pentru gustul ei minunat, ci și pentru că fiecare fel de mâncare spunea o poveste – o poveste despre muncă, răbdare și dragoste. De când eram mică, îmi plăcea să stau în fața aragazului, privind-o cm frământa aluatul pentru plăcinte sau cum, cu un zâmbet misterios, înfășura sarmalele cu mâinile ei pri

cepute. „Nu doar ingredientele contează, draga mea, ci și sufletul pe care îl pui în mâncare,” îmi spunea mereu. Și adevărul este că atunci când mâncarea ieșea din mâinile ei, părea că fiecare bucată avea o fărâmă din dragostea pe care o simțea pentru noi. Sarmalele cu carne afumată, varza cu costiță rumenită, tocănița de porc sau mămăliga aburindă cu brânză și smântână… toate erau pregătite cu aceleași ingrediente simple, dar cu o răbdare și o dăruire care nu se mai găsesc în fiecare bucătărie. La bunica nu era vorba doar de mâncare, ci de o experiență – de fiecare dată când ne așezam la masă, părea că tot satul și-a lăsat grijile și s-a adunat acolo, în jurul mesei. Astăzi, am decis să duc mai departe tradiția bunicii. „Bunătățile bunicii” nu sunt doar mâncare. Sunt o fărâmă din acea copilărie fericită, din acele zile de neuitat în care, în jurul mesei, ne simțeam acasă. Aș vrea ca fiecare fel de mâncare pe care îl prepar să aducă în casele voastre nu doar gustul autentic al tradițiilor noastre, ci și iubirea cu care bunica mi-a transmis această artizană a bucătăriei. Pentru că, așa cm îmi spunea bunica: „Când mâncarea are dragoste în ea, e imposibil să nu o simți.”