18/07/2026
Nouă vinuri. Nouă nume. Nouă povești care n-au nicio legătură între ele — și, în același timp, au toată legătura din lume.
Flora dintr-o vie bătrână cumpărată într-un ianuarie oarecare. Elysee dintr-un soi pe care nimeni nu-l cerea. Francesca dintr-un rosé pe care nimeni altcineva din țara asta nu-l face. Boierul Nicolau dintr-un nume de familie pe care-l purtăm de o sută de ani. 1909 din anul în care totul a pornit, mult înainte să știm cm se va numi.
Nu sunt vinuri făcute ca să completeze un raft. Sunt maturate în stejar românesc, cu nume și povești proprii — expresia maximă a ce știe crama asta să facă atunci când nu se grăbește.
Le-am scris pe rând, în ultimele săptămâni, unul câte unul. Puse cap la cap, sunt răspunsul nostru la o întrebare simplă: ce faci atunci când nu vrei doar să vinzi o sticlă, ci să spui de ce merită să existe?
Linia Anno 5. Nouă vinuri, o singură cramă, un singur nume care le leagă pe toate — Licorna.
