Majoritatea popoarelor au cunoscut proprietatile ei extraordinare si au folosit-o in scopuri terapeutice inca din antichitate. Vechii greci considerau mierea un „elixir al tineretii” si o administrau atletilor care participau la Jocurile Olimpice, iar egiptenii o foloseau in tratamente cosmetice,dar si ca medicament. Cu totii stim ca mierea este rezultatul unei munci uriase a albinelor din stup. D
imineata, albinele cercetase ies din stup pentru a cauta florile cele mai incarcate de nectar. D**a ce le gasesc acestea se intorc si le anunta pe albinele lucratoare unde se afla nectarul. Atunci cand strang o cantitate suficienta se intorc la stup. Aici , nectarul amestecat cu substante proprii, este depozitat in fagure. In cateva zile se va produce mierea. Pe langa apa si zaharuri(fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea are un continut important de vitamine (A, B, C, D, K). De asemenea sunt prezente si diferite minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, la care se adauga cantitati mici de seleniu, crom si iod). Mierea are proprietatea de a nu se altera datorita compozitiei. Principalele proprietati terapeutice ale mierii de albine sunt:
- antibacterian
- antibiotic
-antimicrobian
- antioxidant - distruge radicalii liberi si previne imbatranirea prematura
- antiinflamator
- curativ - poate ajuta la vindecarea multor afectiuni sau rani
- laxativ - stimuleaza si ajuta eliminarea de toxine din organism
- energetic - datorita continutului mare de zaharuri furnizeaza rapid energie
- imunostimulant
- emolient - mai ales cand este aplicata local; atrage apa
Mierea este apreciata de copii, fiind digerata rapid si constituie forma ideala sub care ar trebui sa se gasească zaharurile în alimentatia copiilor.
